
Este ca un număr de cont. Îl poți arăta oricui — pe el se primesc fonduri. Nu spune cine ești: în blockchain nu există câmpul «nume».

Este semnătura ta. Nu parola dintr-un panou de cont, ci semnătura: cine are cheia dispune de monedele de pe adresă. Unde se păstrează cheia privată — doar la tine; nouă nu ni se arată și noi nu o avem.

Este ordinul: «de pe adresa A pe B transferă atâta». Singur nu valorează nimic până nu are semnătură. Rețeaua acceptă doar ce e semnat.
Fiecare pas — mai întâi pe înțelesul tuturor, apoi un rând «sub capotă» cu detalii tehnice. Începătorul îl sare; tehnicianul citește doar pe ăla. Totul e verificat cu codul portofelului și al backend-ului — fără invenții.
Deschizi lista de portofele și alegi pe cel de pe care vor pleca banii. În momentul ăsta nu se întâmplă nimic secret: aplicația ia doar șirul adresei.
Unde stau adresele tale. Fără înregistrare — doar pe dispozitivul tău, în stocarea locală a browserului sau a aplicației, lângă solduri și setări. Nicio adresă nu ajunge la noi: nici măcar nu știm că exiști. Dacă ți-ai făcut cont (e-mail, Google sau Apple) — la server pleacă adresa și doar adresa, ca lista să coincidă pe telefon și pe computer. Cheia privată nu intră în cont: în cod pur și simplu nu există loc pentru ea.

Adresa destinatarului o poți lipi din clipboard, scana un QR sau o poți lua din agenda de adrese. Agenda se construiește din transferurile tale: aplicația trimite lista adreselor tale din rețeaua respectivă și primește înapoi pe cei cărora le-ai plătit deja de pe ele. Nu colectăm «contacte» și nu cerem acces la agenda telefonului.
Numele și steluțele — doar la tine. Eticheta «Mama» sau «Furnizor» și adresele fixate stau în stocarea locală a dispozitivului — pe server nu sunt. În timp ce tastezi, portofelul validează adresa după regulile rețelei: lungime, format, checksum. O greșeală de scriere nu trece de câmpul de introducere.

Comisionul de rețea la criptomonede nu e fix: îl plătești rețelei ca transferul să fie inclus într-un bloc. Ca să arătăm un număr corect, trebuie să întrebăm rețeaua. În afară pleacă adresa ta, adresa destinatarului și suma. Nici cheie, nici semnătură — nimic cu care să se poată dispune de bani.
De ce e sigur. Este o citire, nu o acțiune: să întrebi «cât costă acum transferul» e ca și cum te-ai uita la panoul de zboruri. Nicio citire nu debitează monede: debitul are loc doar cu o semnătură.
Trei viteze. Alegi: mai lent și mai ieftin sau mai rapid și mai scump. Nu e adaosul nostru — comisionul întreg merge la minerii și validatorii rețelei. Mitilena nu ia nimic pe transfer.

Portofelul pune la un loc ordinul întreg: de unde, unde, cât, ce comision și numărul de ordine. Fiecare adresă are un contor de plăți ieșite — nonce. Servește ca aceeași tranzacție să nu treacă de două ori și plățile să meargă în ordine. Întrebăm rețeaua valoarea curentă, inclusiv transferurile încă din coadă.
Ciorna încă nu e bani. La acest pas există doar textul ordinului. Fără semnătură nu valorează nimic: rețeaua nu îl acceptă, cum banca nu acceptă un ordin de plată fără semnătură. Poate să se piardă, să fie arătat, să fie aruncat — soldul nu se schimbă.

Momentul pentru care s-a montat totul. Portofelul ia ciorna și cheia ta și calculează semnătura — chiar aici, în aplicație sau în tab-ul de browser. Cheia poate veni pe patru căi, și toate patru se termină pe dispozitivul tău:
Verificarea «e chiar cheia asta?». Înainte de trimitere, portofelul derivează adresa din cheia introdusă și o compară cu adresa expeditorului. Dac�� nu coincid — transferul nu pleacă și vezi «Wrong private key». Semnătura e matematică pe textul tranzacției și pe cheie: din semnătură nu poți recupera cheia, și e valabilă exact pentru o singură tranzacție. Schimbi suma sau destinatarul chiar și cu un caracter — semnătura nu mai bate.
Despre salvarea sub PIN — pe față. Cheia se criptează pe dispozitivul tău și în formă criptată stă în stocarea locală. PIN-ul are între 6 și 12 caractere, se admit emoji. PIN-ul ăsta nu îl cunoaștem și nu îl putem restaura: nu e nicăieri altundeva decât în capul tău.



Semnătura e gata. Acum portofelul ne trimite tranzacția semnată — și atât. E un singur șir care deja conține: de la cine, către cine, cât, comisionul, numărul de ordine și însăși semnătura. Nu se poate schimba nimic — semnătura s-ar rupe și rețeaua ar refuza. Nu putem rescrie suma, schimba destinatarul și nici trimite a doua oară.
Ce face serverul. Exact un lucru: predă plicul în blockchain printr-un nod al rețelei și îți întoarce hash-ul — numărul cu care găsești transferul în orice explorer. Ca un poștaș care nu știe să deschidă scrisori. Tranzacția semnată nu e legată de Mitilena: o acceptă orice nod al rețelei ăsteia. Dacă mâine serverul nostru dispare, monedele rămân ale tale — cheia e la tine.

După o trimitere reușită portofelul salvează o înregistrare scurtă ca să meargă istoricul și agenda de adrese. În înregistrare: rețea, monedă, sumă, adresa expeditorului, adresa destinatarului, hash, cursul la momentul trimiterii și data. Plus codul linkului de urmărire pe care îl poți trimite destinatarului ca să vadă statusul.
Ce nu e în înregistrare: numele tău, e-mailul, IP-ul și nici identificatorul de utilizator. Rândul nu e legat de o persoană, ci de adrese care oricum sunt publice în blockchain. De asta îi spunem anonimizat. La semnare offline prin Mitilena Air partea online nu salvează nimic din transfer: vede doar plicul gata.
Poate portofelul să fure crypto? Nu: ca să debitezi e nevoie de semnătură, pentru semnătură — de cheie. Noi nu avem cheia; nu se transmite la niciun pas.
Tranzacția semnată pleacă în rețea și trăiește după regulile ei. Nu există buton «anulează» nici la noi, nici la altcineva.
Adresa e înăuntrul plicului semnat. Orice modificare rupe semnătura.
Nu sunt pe serverele noastre. E neplăcut, dar tocmai asta e garanția.
În bază e legat de adrese, nu de o identitate.
Adresele tale, sumele și orele transferurilor sunt vizibile pentru toți și pe vecie. Confidențialitatea nu o dă portofelul, ci atenția la adrese — sau rețele ca Monero.
Nimeni, inclusiv noi, nu ți-o va înapoia. Salveaz-o în două locuri imediat, preferabil offline.
Semnătura are loc acolo unde o pornești. Un virus pe telefon e mai periculos decât orice gaură de server; pentru sume mari există card NFC și semnare offline.
E nevoie de ea ca să arăți soldul. Doar citește; nu poți cheltui cu ea — dar merită să știi dinainte.
Da, dacă înțelegi rolul serverului: să întrebe rețeaua comisionul și numărul de ordine, să ia cursurile și să transmită mai departe plicul gata. Toate astea sunt operații publice; cheia nu e necesară. O parte din nodurile rețelei le ținem noi, ca să nu depindem de servicii străine.
Soldul oricărei adrese îl vede oricine — e o înregistrare deschisă în blockchain. Întrebarea e dacă adresa e legată de tine. Fără înregistrare nici măcar nu cunoaștem lista ta de adrese: stă pe dispozitivul tău.
Adresa intră în semnătură. Dacă e schimbată după semnare, semnătura se rupe și rețeaua refuză. Înainte de semnare adresa e pe ecranul tău: verifică ultimele caractere — un obicei pe viață în crypto.
Este o licitație pentru locul din bloc. Când rețeaua e încărcată, locul costă mai mult. Arătăm ce răspunde rețeaua în momentul ăla și te lăsăm să alegi viteza.
E deja în rețea — are hash și se vede în explorer. În rețelele EVM un transfer blocat poate fi înlocuit: trimiți unul nou cu același număr de ordine și un comision mai mare.
Numărul de ordine al plății de pe adresa ta. Primul transfer e zero, al doilea unu și tot așa. Nu lasă aceeași plată să treacă de două ori.
Pe un exchange monedele stau pe contul firmei, iar tu ești un rând în baza lor: pot îngheța, cere documente, limita retragerea. Aici monedele stau pe adresa ta în blockchain, iar cheia e a ta.
Monedele rămân în blockchain. Instalezi portofelul pe un dispozitiv nou, introduci cheia salvată — totul e la locul lui. Fără cheie nu te ajută nimeni.